Martisor!
Un martisor mai intarziat. Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?
Ei bine a venit primavara, odata cu inceputul lui Martie, marcat de…. Martisor. Dar nu mai este ce era odata. Imi amintesc ca in generala si gimnaziu primeam martisoare, nu conta de care, gestul si faptul ca atunci chiar simteai ca a venit primavara. Acum? Duminica a trecut ca o zi obisnuita. Inainte ma intalneam cu prieteni pe care nu i-am vazut de mult, cu pretextul “Hai sa iti daruiesc un martisor.” Anul acesta nu am primit vreun semn de viata de la nimeni. Nu conteaza martisorul in sine cat cinteaza gestul. Poti duce si o sfoara rosie cu alba, ce conteaza? Simti ca vine primavara. Anul acesta chiar nu am simtit ca vine. Indiferenta era la ordinea zilei. Totul a fost fad si sec. A fost o zi obisnuita de duminica… Nimic mai mult.
Avem grija sa sarbatorim Valentine’s Day, dar ne pierdem sarbatorile noastre de suflet, care ne luminau copilaria. Unde mai e placerea de a oferi un buchetel de ghiocei intr-o zi de primavara? A disparut, lasan loc unor sarbatori inutile. Ne pierdem traditiile in fata timpului pentru ca nu stim sa le pastram si sa le valorificam. Pacat! Mare pacat!
Love,
Ema.
Lasă un comentariu
Fii primul care comentează!
